DCS era o instituţie militarizată, căci se lucra cu secrete de stat. Studenţii care făceau practică la CC-DCS aveau un program strict. Nu exista posibilitatea să se plimbe prin Centrul de Calcul al Direcţiei Centrale de Statistică aşa cum ar fi făcut-o pe un bulevard. Avantajul de a face practică la CC-DCS era legat de faptul că acest centru de calcul avea un calculatot, un ICL făcut în Anglia, că studenţii care doreau să scrie mici programe aveau posibilitatea să ruleze acele mici programe pe calculator, ceea ce prin 1968 era o chestie cu totul miraculoasă. în vremurile de demult la CC-DCS se efectuau prelucrări pe calculatorul electronic ale datelor de la recensământiul populaţiei din martie 1966, iar rezultatele au fost publicate câţiva ani mai târziu. Nu vreau să comentez ridicolul în care ne aflăm azi, cu atâta tehnică de calcul, nu se cunoaşte numărul populaţiei de la recensământul din 2011, probabil din considerente politice primitive, vulgare, sulfuroase şi gregare, despre care n-am chef să vorbesc aici ca să nu mă enervez fără rost.
Oricum, ştiu că mulţi dintre studenţii care au efectuat stagii de practică la CC-DCS au venit să lucreze acolo ca programatori sau ca analişti şi unii dintre ei chiar au avut ore în regim de plata cu ora la noi în facultate de-a lungul anilor.
Impresiona acolo sala de perforare a cartelelor care era o imensitate unde zgomotul maşinilşor de perforat era infernal, motiv pentru care fiinţele care lucrau acolo aveau program redus. M-a impresionat că undeva era o cuşcă cu un fel de vătaf care urmărea activitatea operatoarelor. Era ceva special la CC-DCS faptul că toată lumea umbla cu încălţări de un anume fel şi cu halate să se gestioneze praful care ar influenţa fiabilitatea computerului, acea piesă rară cu care numai ei se mândreau din toată suflarea informaticii mioritice.



(elaborat azi 11 septembrie 2020)